vineri, 18 ianuarie 2019

Citire în decantare

Citesc să înțeleg... pare frumos,
Dar nu-i frumos că viața contrazice
Prea mult declarativul mers pe jos
Și vorba ce minciunii-i e complice.

Nu-i greu să intuiesc ce fel de gând
Spre laudă ideea o tot duce,
De-ajung, citind, să mă trezesc râzând
De crucea ce-i văzută ca răscruce.

Cum eu nu sunt un mare-nchinător
De rugăciuni sau, omenește, ode,
Greu nu îmi e să-l văd pe temător
Cum își găsește, spre ascuns, metode.

Nu-i om acel ce fuge de iubiri,
E doar un ins ce nu se recunoaște
Ca trăitor în minime gândiri,
Visând că viața chiar prin el se naște.

Fără iubiri nici nu-i de înțeles
Ce forme ia iubirea pământească,
Cum omul e, chiar prin destin ales,
Iubire orișicui să dăruiască.

Citesc să deslușesc cuvântul scris,
Răstălmăcit de forma-i incorectă,
Ce-l face-a fi văzut ca și ucis
De judecata-ngustă ori defectă.

Prin transcendență pare un umor
Pus între rânduri oarecum ciudate,
De cel ce se numește-nvingător
Fără a ști cu cine se va bate.

Motivul e, oricum interesant,
Declarativ, dar fără relevanță,
Când incisiv, când, palid, palpitant
Dând vieții o mințită siguranță.

Mă tot întorc la ceea ce citesc,
Că-mi pare ceva dus înspre extreme,
Ceva ce comparat e nefiresc,
Născând nu întrebări, ci mari dileme.

Că-i o minciună fără noimă, știu,
Dovada e în formă pur reală,
E viața ce-o trăiește omul viu,
Ce-apare-acum ca mare fandoseală.

Citesc să nu mă-nșel, să fiu absurd
Când cărțile vor fi de dat pe față
Să nu ajung să fiu nici mut, nici surd,
Ori prea învăluit de nori și ceață.

Mă și întreb, însă, ce-i drept, mă mir
Cum este adevărul tras pe sfoară
Și-i pus mândriei să plătească bir,
Ca-ntr-un final, de-i nesupus, să moară...

Încerc să văd cât doi cu doi mai fac
Prin matematica retoricii perverse
Ce face astăzi tuturor pe plac
Lăsând, în lacrimi, multe urme șterse.

Aș vrea să cred, de-aș mai putea să cred,
Că sufletul mai este o retortă,
Și că aceste vorbe chiar preced
Revolta sa ce mult, prea mult, suportă.

Minciunii adevăru-i panaceu,
Iar adevăru-i una cu iubirea,
O neagă cei ce n-au un Dumnezeu
Și nu și-au înțeles nicicând menirea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu